Rolul ateismului şi de ce contează

              Am spus că voi reveni cu un articol în care voi povesti de ce consider eu că nu este suficient să fi ateist ci trebuie să fi un ateist militant . Acest termen l-am auzit prima dată acum câţiva ani , ascultându-l la TED pe Richard Dawkins pe care de asemenea îl vedeam pentru prima dată . Mintea mea coroborează mai multe instanţe în care am dat peste asemenea idee . Citeam un  articol al lui LazyPawn în care spunea ca nu a devenit ateist, deoarece nu a fost niciodată îndoctrinat . Eu, pe de alta parte am fost îndoctrinată, dar, în momentul în care am abandonat religia, am devenit direct o ateistă militantă . Am dezbătut subiectul cu fiecare ocazie ce se ivea şi nu mi-am făcut niciodată scrupule că aş putea ofensa simţămintele fragile ale credinciosului care avea neşansa să accepte provocarea . Ţin să mentionez că la vremea respectivă nu deţineam nici 10% din informaţiile pe care le deţin astăzi vis-a-vis de subiect şi totuşi îmi era clar că îi puneam în dificultate pe adversari .

             That was then . Următorul pas logic a survenit recent când l-am cunoscut pe Cristopher Hitchens, la scurt timp realizând ca cea mai buna denumire pentru viziunea mea este de antiteistă . Totuşi pot spune că nu am devenit nici asta ci aşa am fost de la bun început , de fapt acesta a fost motivul pentru care am renunţat la credinţă si religie, percepţia pregnantă că este nu doar inutilă pentru mine, ci de-a dreptul nocivă, să nu mai menţionez misogină ( and that was personal ! ). O vreme am continuat să consider că poate pentru alţii este totuşi ceva bun . Nimic mai greşit . Este doar o aparenţă datorată unui cerc vicios care funcţionează asa : copilul este îndoctrinat (în principiu prin apel la sentimente şi la frică ) , el respingând orice opinie ce nu se potriveşte cu doctrina . Făcând asta, el ajunge să nu mai aibe nimic în afara religiei şi de aici rezultă această aparentă necesitate de religie, de credinţă, de dumnezeu . Religia te condiţionează să ai nevoie de religie şi îţi lasă impresia că orice altceva este diabolic, distructiv, înjositor, imoral . Considerând acest frame of mind implementat din copilărie, cum ne putem aştepta ca individul să-şi rişte sufletul etern de dragul unor plăceri efemere cum le numesc ei, dar în cadrul căror plăceri intră inclusiv gândirea critică, adevarurile reale ale lumii etc ? Nu ne putem aştepta ! 

              Această nocivitate a devenit tot mai evidentă pentru mine în ultimii ani . Am impresia că "noul ateism", care nu se manifestă la noi ca în occident, a declanşat ceva chiar şi în societatea Română . Ar putea fi o explicaţie pentru tranziţia de la cum se făcea religie acum 8-19 ani când am fost eu în şcoală , fără manuale (articol cu exemple din aceste manuale), cu poveşti din biblie şi ceva rugăciuni, crezul etc. şi ce se întâmplă în ziua de azi . În acest moment, nu mă mai gândesc că daca mi-aş lăsa copilul la orele de religie ar exista riscul să aibe nişte întrebări sau poate chiar să creadă că lucruri ca potopul, Eva făcută din coastă  etc, ar fi adevărate (se stie că copii nu prea fac diferenţa dintre fapt şi ficţiune şi nu au nici cunoştinţe de biologie ) ci să fie de-a dreptul traumatizat . Se pune un accent enorm pe cele mai dure , imorale , agresive, înspăimântătoare aspecte ale religiei, probabil pentru a-i speria în aşa hal pe săracii copii încât să nu mai existe nici o şansă că aceştia să rişte să păţească acele lucruri teribile, punându-le la îndoială . 

           It gets worse . Nu e suficient că nu se predau lucruri importante ca evoluţionismul care în mintea majorităţii este "doar o teorie" , pe aceştia îi invit să se informeze ce înseamnă o "teorie" în limbaj ştiinţific, şi o alungă pentru nu explică ceva ce nici măcar nu are sens pentru ea şi pe care nici nu şi-a propus să explice: inceputul vieţii, cu care se ocupa de fapt abiogeneza , dar nu se respectă nimic din legislaţia acestei ţări . Prin constituţie avem dreptul de a nu fi obligaţi sa facem parte dintr-o religie, dar în legislaţie nu există separarea dintre biserică şi stat ci doar protecţia bisericii faţă de stat, nu şi a statului faţă de biserică, astfel, biserica are voie să dicteze ce să se predea în şcoli, dar statul nu are voie să dicteze nimic bisericii . Pentru mai multe detalii despre această intruziune vă invit să citiţi aici . 

              Deci cum se respectă dreptul la conştiinţă în momentul în care pentru a face orele de religie la şcoală nu trebuie să optezi pentru asta, ci copii sunt înscrişi by default, trebuie sa opt out daca nu vrei să facă ? În cadrul orelor de religie, copii pot fi duşi la biserică unde sunt îndemnaţi să pupe diferite obiecte de cult (cruci, icoane) care nu sunt dezinfectate, şi pe care le pupă toată lumea, de la copii inocenţi până la ultimul tuberculos care speră într-o vindecare miraculoasă . E mai rău decât dacă i-ar pune să lingă mânerele din tramvaie, măcar  acelea sunt atinse doar de mâini .

            La această imaterie se dau şi note !  de obicei mari, deci cei ce participă sunt avantajaţi la medie . Performanţele şcolare aduc o anumită segregare între elevi care este inevitabilă, dar religia aduce o segregare morală între elevi care poate să dea naştere la violenţe mult mai pregnante decat segregarea pe bază intelectuală . În timp ce invidia pe colegul inteligent, studios, tocilar care are note mari, poate da naştere la agresiune, aceasta este bazată pe invidie, care poate la un moment dat impulsiona agresorul să se străduiasca mai mult la învăţat, violenţa stârnită de orientarea religioasă porneşte din frică fiind astfel mult mai periculoasă . Şi nu exagerez când spun frică, aceasta fiind indusă cu ajutorul bau-baului de diavol, iad, pedepse care sunt ascociate mai mult sau mai puţin explicit cu : alte culte, secte, religii, ateism , din care concepte ireconciliabile poate să rezulte o atmosferă volatilă foarte periculoasă . 

             Unii ar putea argumenta că s-ar îndoctrina copiii cu evoluţionism , dar asta e ca şi cum ai spune că sunt îndoctrinaţi cu geografie, sau cu matematică . Da, la toate materiile li se cere să înveţe lucruri prestabilite, diferenţa este că nici una din acele materii nu îi ameninţă şi nu se prezintă pe sine ca adevăr suprem , pe lângă asta aceste materii au îndrăzneala să prezinte dovezi pentru ceea ce susţin, şi orice din conţinutul lor poate fi testat şi coroborat cu alte date . În religie se pare că există "privilegiaţi" care au ceva organ extra cu care pot simţii prezenţa divină, deci pe lângă că se bazează pe experienţele lor personale, acestea nu pot fi duplicate de oricine, nu oricine poate avea aceste experienţe, oricât de mult ar încerca , poate cu ajutorul unor halucinogene . Glumeam cu organul extra, dar se pare că există ceva predispoziţie spre anumite senzaţii mistice corelate cu o anumită activitate în lobul temporal . 

             Mai sunt multe motive pentru care este important ca ateiştii să "take a stand" . Regresul ştiinţific adus de luarea în considerare a opiniilor bisericii şi îndobitocirea progresivă a populaţiei . Plata preoţilor şi ridicarea de biserici din bani publici care ar putea să se folosească la dotarea spitalelor sau la îmbunătăţirea condiţiilor în orice sector social care oferă un serviciu real . Libertatea conştiinţei, libertatea de exprimare (şi nu exagerez, vezi lege anti-blasfemie ), you name it, they want to control it (vezi dark age ) . 

                  De aceea consider că ateismul contează, deoarece are o viziune asupra lumii  neconstrânsă de o frică iratională . Are deschidere, judecă lucrurile dacă sunt bune sau nu după criterii obiective, nu după dogme depăşite .    Nu am obiceiul să tratez subiectele exhaustiv, e bine ca oamenii să fie curioşi şi să cerceteze mai departe . 

              Get going !