Religia predată confesional din nou în centrul atenţiei.

Ministerul Educatiei a publicat pe edu.ro un nou proiect de plan-cadru pentru învăţământul primar, document supus dezbaterii publice până la data de 19 februarie 2013 (adică mâine). Planul cadru cuprinde materiile obligatorii, pe cele opţionale, precum şi numărul de ore alocat fiecărei materii pe săptămână, pentru elevii din clasa pregătitoare, clasa I, clasa a II-a, clasa a III-a şi clasa a IV-a. Proiectul arată că introducerea ca obligatorie a materiei Limba modernă se face abia în clasa a III-a, iar Religia rămâne ca parte a trunchiului comun încă din clasa pregătitoare. Printre noutăţi se află introducerea a doua ore de "Educaţie fizică" pentru toate clasele primare şi două ore de "Muzică şi mişcare" pentru elevii din clasa pregătitoare, clasa I şi clasa a II-a. (hotnews.ro)

Numai că:
În şcoli nu se studiază Istoria Religiilor. Din contră, predarea se face de o manieră confesională, la orele de religie elevilor prezentându-li-se insistent doctrina unui singur cult. În practică, de cele mai multe ori, este vorba de doctrina BOR.

Religia se studiază an de an, săptămână de săptămână, începând cu clasa pregatitoare. Timp de 13 ani, copiii sunt obligaţi, de facto, să participe la cel puţin o oră de religie în fiecare săptămână. Religia este singura materie, cu excepţia Limbii Române / materne şi a Matematicii, care se studiază în absolut toţi anii de învăţămînt preuniversitar.

Salarizarea profesorilor de religie, mulţi dintre ei preoţi, nu este asigurată de către culte ci grevează bugetul Ministerului Educaţiei. În sistem există aproape 10.000 de profesori de religie, iar anual fondul de salarii pentru aceştia se ridică la cca. 54 milioane de euro.
Deşi sunt plătiţi de către Stat, profesorii de religie sunt direct subordonaţi ierarhiei religioase locale. De asemeni, cultele controlează atât programa de învăţământ cât şi conţinutul manualelor de religie.

În multe şcoli se practică spovedaniile şi împărtăşaniile de grup; elevii fiind duşi cu clasa la biserică şiobligaţi să participe la aceste ritualuri.

Continuă să fie în circulaţie manuale de religie ce promovează violenţa fizică şi psihică asupra copiilor.
Copiilor, inclusiv celor din clasele primare, li se repetă obsesiv despre “păcat”, “iad” şi “diavoli”, inducându-li-se ideea că nerespectarea cu stricteţe a “poruncilor” îi condamnă la “osânda veşnică”.

Aşa că măsurile ce trebuie puse în practică sunt cele precizate şi de ASUR:

Renunțarea la studierea Religiei în toți anii de școală. Legea Educației Naționale prevede că religia este parte din trunchiul comun în toate ciclurile de învățământ, dar nu există nicio prevedere legală care să impună ca religia să fie studiată din clasa pregătitoare și până în ultima clasă de liceu.

Înscrierea copiilor la orele de religie trebuie făcută doar în urma unei cereri exprese a părinților și nu din oficiu așa cum se întâmplă acum.

La orele de religie să nu se dea note, iar rezultatele evaluărilor la această disciplina să nu se ia în calcul la stabilirea mediei finale.

Elaborarea unui set clar de reguli privind copiii care nu participă la orele de religie pentru a nu depinde de bună-voința conducerii școlii în care învață.

„Să nu uităm că din acest an școlar religia se predă și la clasa pregătitoare! Planul cadru se elaborează de minister și se aprobă prin ordin de Ministru. Nicăieri în Legea Educației sau altundeva nu se spune că elevii trebuie supuși timp de 13 ani unei îndoctrinări religioase sistematice. Domnul Pricopie este în măsură să oprească acest abuz printr-un simplu Ordin de Ministru, în cadrul actualului sistem legislativ. Până la schimbarea LEN și adoptarea unui învățământ religios neconfesional, ministerul poate face un prim pas în direcția bună prin predarea orelor de religie doar la clasele a IV-a, a VIII-a si a XII-a.” a declarat Toma Pătraşcu, vicepreşedinte ASUR.

Intraţi pe platforma de observaţii şi propuneri referitoare la "Proiectul de plan-cadru pentru învăţământul primar" disponibil la adresa: https://www.surveymonkey.com/s/PC-primar şi prezentaţi-vă opinia. Lipsa de acţiune este o aprobare tacită.
Termenul limită: 19 februarie 2013.


Eu le-am trimis mesajul de mai jos. Poate pentru cei ce află de asta de la mine este prea târziu să o facă, şi eu am aflat târziu.


Legal, obligativitatea materiei "religie" se referă la obligaţia şcolii de a o oferi nu la obligaţia elevului de a o urma. Totodată este profund incorect ca aceasta să fie o materie a trunchiului comun şi copiii să fie înscrişi automat la religie. Se ştie că la "religie" nu se face istoria religiilor ci îndoctrinare, adică iniţiere în doctrina unui cult anume iar religia d.p.d.v confesional este parte a sferei personale nu a sferei publice. Această programă este discriminatorie faţă de părinţii atei şi copiii acestora şi poate şi faţă de cei aparţinând altor culte care sunt puşi în poziţia ingrată de a-şi retrage copiii de la această "materie", de multe ori şcoala fiindu-le ostilă şi neoferindu-le o alternativă la acea oră. Statul Român este neutru prin lege faţă de religie şi faţă de lipsa ei dar aceasta nu se reflectă în şcoli, copiii mai fiind şi notaţi la acest capitol religios, ceea ce din nou este discriminatoriu faţă de cei ce aleg să nu participe la această oră împotriva conştiinţei lor, ştiindu-se că profesorii de religie dau note mari pentru a-i atrage (mitui) pe elevi, profesori de religie plătiţi din bani publici dar subordonaţi complet unei companii private şi deloc laice. În schimb observ că limba modernă nu apare la clasa pregătitoare şi la clasele I-II, la fel lipsesc sau sunt în cuantum prea mic materii importante care ar putea înlocui cu folos acea ora de religie. Să înţeleg că al meu copil care face engleză de la grupa mică nu merită să-şi continue studiul într-un mod coerent la această materie dar se consideră că trebuie să deprindă aptitudini temeinice în domeniul rugăciunii, închinării şi al respectului faţă de un cult din programa căruia o parte importantă o reprezintă hulirea părinţilor săi - deoarece exact asta se întâmplă, din taxele mele se plătesc nişte oameni care să-mi înveţe copilul, printre alte perle de înţelepciune medievală, că părinţii săi sunt nişte păcătoşi care îşi vor petrece eternitatea în iad. Ţin să menţionez şi aberaţia de a învăţa la religie lucruri contrare celor care se învaţă la celelalte materii: biologie, astronomie, geografie, istorie, etc., materii care nu beneficiază de 13 ani de predare continua cum se întâmplă în cazul religiei. Cei care au elaborat această programă şi cele asemănătoare din ultimii ani sunt un pericol pentru viitorul educaţiei şi al copiilor noştri, ceea ce se poate vedea şi din stadiul actual al educaţiei.

Nu pot să salvez câinii deoarece trebuie să salvez copiii!

Primesc acest mesaj indirect prin intermediul unei publicaţii la care m-am abonat ca de obicei, impulsiv, inutil.

In Romania, mor de doua ori mai multi copii in primele luni de viata, fata de media europeana. Una dintre cauzele majore ale deceselor infantile este prematuritatea. Pentru ca vin pe lume prea devreme, prematurii sunt mici si fragili, chiar si un fir de praf le poate fi fatal.

Intocmai de aceea, anul acesta, Salvati Copiii Romania va dedica campania de colectare a 2% din impozitul pe venit maternitatilor si sectiilor de nou nascuti din Romania, astfel incat acestea sa poata oferi asistenta medicala adecvata prematurilor. Avem nevoie de sprijinul si generozitatea dumneavoastra, pentru a sustine campania si a disemina acest mesaj in randul angajatilor, colegilor si tuturor celor care pot si doresc sa redirectioneze 2%, astfel incat, impreuna sa schimbam in bine lucrurile - 2% din impozitul pe venit inseamna, pentru copiii nascuti prematur, 100% viata.

Va adresam rugamintea de a completa Formularul 230, daca in 2010 ati realizat  venituri doar din salarii si asimilate acestora sau Formularul 200, daca in 2010 ati obtinut venituri din alte surse (activitati independente, cedarea folosintei bunurilor etc.), redirectionand astfel 2% din impozitul pe venit catre Organizatia Salvati Copiii. Formularul trebuie completat cu datele personale (de mana, cu majuscule) si semnat. Nu este necesara specificarea sumei (institutia fiscala o va calcula si o va vira conform legii) si nici atasarea Fisei Fiscale. Formularul completat se va depune direct la registatura administratiei financiare de care apartine fiecare salariat sau la oficiul postal, prin scrisoare recomandata, pana cel tarziu la data de 15 mai 2011.

Descarca Formularul 230
Descarca Formularul 200

In cadrul campaniei 2% de anul trecut, Salvati Copiii a reusit sa stranga suma de 165.382 Euro, bani care au fost utilizati pentru a sprijini educational si social 583 de copii: 106 copii din Petrila, 50 copii din Cluj-Napoca, 132 copii din Constanta, 109 copii din Iasi si 186 copii din Bucuresti. 263 dintre ei au avut asigurate o masa zilnica, rechizite, imbracaminte si personal calificat care sa le ofere educatie de calitate: 78 de copii au fost reintegrati in scoli, prin programul A doua Sansa, iar 185 de copii au frecventat cursuri de tipul Scoala dupa Scoala, pentru a preveni abandonul scolar. Alti 320 de copii au fost sprijiniti cu rechizite, au participat la activitati de consiliere si informare, precum si in tabere de vara.

Fiti alaturi de noi si in acest an, sustinand programul de reducere a mortalitatii infantile, astfel incat fiecare copil care vine pe lume sa traiasca. 
In numele tuturor copiilor care lupta pentru viata lor, va multumim!

Cu deosebita consideratie,

Gabriela Alexandrescu

Pe scurt, ce-mi trece mie prin minte citind asta este: am doar 2% pe care ii pot direcţiona unde vreau. Statul nu vrea să se ocupe de câinii comunitari pentru că trebuie să se ocupe de oameni. Statul nu se ocupă de oameni ci se ocupă de biserici în speranţa că acestea se vor ocupa de oameni (să le direcţioneze voturile, cel mai probabil). Nimeni nu se ocupă de oameni, nimeni nu se ocupă de copii. Dacă statul s-ar ocupa de oameni, cum are primordiala datorie să facă, eu aş putea să direcţionez cei 2% unui ONG de protecţia animalelor din oraşul meu. Statul ar trebui să se ocupe şi de câini, dar pot înţelege că un stat mai sărac nu are resurse pentru aceştia şi asta să revină comunităţii, ONG-urilor dar statul român nu se ocupa de nimic decât de biserici, varsă în ele fondul de urgenţă de parcă ar fi vreo urgenţă, vreun pericol că rămân românii fără biserici. Între timp ajungem să depindă viaţa unor copii de acei 2%! Asta dacă vor mai avea spitale în care să fie trataţi.

O discuţie cu rezultat neaşteptat

Am petrecut zilele de joi şi vineri cu o femeie cu şase ani mai în vârstă decât mine, cu 2 copii şi unul pe drum mai mulţi decât mine, cu un dumnezeu mai mult decât mine.

Discuţia a început într-un mod inocent, eu întrebând-o dacă a intenţionat să facă acest al patru-lea copil. Răspunsul ei a fost că nu dar ca nici sa facă o întrerupere de sarcina nu poate, moment în care eu am întrebat dacă din motive religioase; ea spus că nu din motive religioase (este ortodoxă) ci pentru că nu suportă ideea de a face asta, sentiment pe care îl am şi eu dar din fericire am avut doar o ocazie să-l manifest. Ştiind că are un copil de vârstă şcolară am atacat subiectul religiei din şcoli, întrebând-o dacă băiatul ei frecventează aceste ore şi ce părere are despre ce învaţă şi dacă s-a uitat peste manual. A spus că s-a uitat peste manual şi că în mare învaţă despre obiectele de cult, structura biserciii şi alte asemenea lucruri relativ inofensive. Totuşi, aşa ceva am făcut şi eu la religie dar ştiu că în plus ni s-a predat şi din biblie, cum ar fi geneza aşa că am întrebat-o dacă i se pare în regulă ca unui copil să i se predea cu valoare de adevăr povestea că Yahveh a creat lumea în şase zile. Părerea ei era că nu e nici o problemă deoarece copilul învaţă la alte materii altceva. Oare? Mi-am manifestat dezacordul faţă de ideea de a prezenta copiiilor variante contradictorii, mai ales când una din variante nu este una ştiinţifică şi deci nu este supusă îmbunătăţirii. Ea considera că la vârste mici copiiilor nu li se poate explica morala şi că religia este o metodă de a-i civiliza. Am spus că nu mi se pare o ideea foarte bună să înveţi un copil morală prin instituirea fricii faţă de pedeapsă venită de la o fiinţă precum Dumnezeu moment în care m-a băgat în ceaţă spunând că nu prin frică, şi spun că m-a băgat în ceaţă deoarece nu-mi pot imagina nici un alt rol al zeului în "educaţia morală" a unui copil care se susţine că nu poate fi educat prin discuţii despre această problemă. Dacă nu prin frică, atunci prin iubire? Păi dacă un copil este dispus să fie bun din iubire faţă de zeu, ar trebui să fie dispus să fie bun şi din iubire faţă de părinţi, ce sens mai are un zeu care vede tot ce faci dacă nu să instituie senzaţia de supraveghere constantă şi implicit frica de pedeapsă? 

M-a întrebat cum este să fii ateu, adică nu cred în nimic, cred că atunci când mor se termină tot? Am spus că da, nu am nici un motiv să cred în viaţă după moarte şi că după ce mor dacă nu este nimic, automat nu-mi poate părea rău de nimic, nu-mi va fi dor de nimic din ce cunosc acum. Evident că mi-a înaintat sintagma că "voi vedea eu la urmă" dar nu sub forma ameninţării cu pedeapsa pentru necredinţă ci pornită dintr-o convingere personală că această viaţă de apoi există şi că o voi experimenta şi eu fie că cred în ea sau nu :) I-am povestit despre modul în care oamenii au evoluat să aibă un creier mai dezvoltat, capabil de a fi conştient de sine, totodată conştient de propria moarte şi capabil de gândire abstractă şi imaginaţie astfel încât a fost posibilă inventarea acestor poveşti prin care se calma angoasa porvocată de moarte. A atentat şi la o variantă a parilului lui Pascal pe care i l-am demontat de asemenea prin simpla idee că nu poţi alege să crezi în dumnezeu aşa cum nici ea n-ar putea alege să creadă în zâne indiferent ce ameninţări i-aş arunca şi că oamenii ajung la maturitate cu aceste convingeri dobândite în copilărie când gândirea critică este aproape inexistentă. A spus un lucru care exemplifică acea frică foarte bine, anume că nu poate să rişte cu copiii ei. Deci frica de iad este atât de înrădăcinată şi posibilitatea le pare atât de reală încât nu îşi permit să rişte şi nu îşi pot permite să rişte "sufletul veşnic" al copiiilor. Mai bine să îi înveţe prostii şi să nu fie adevarată dogma decât să îi înveţe ştiinţă şi să devină atei că dacă e adevărată dogma? Ce dumnezeu au şi ăştia! Care se supără dacă nu crezi în el, care te pedepseşte pentru că nu eşti ignorant faţă de lipsa Lui de credibilitate.

Am intrat şi în alte aspecte sociale cum ar fi intruziunea bisericii în probleme de stat, legea parteneriatului cu biserica în asistenţa socială, l-am denigrat puţin pe Înalt Prea Făţărnicia sa Daniel, am ajuns la biblie şi la anumite aspecte lgate de istoria acestei cărţi şi alte informaţii din care reiese şi faptul că zeul creştinilor a.k.a. Yahveh zeul evreilor a fost parte dintr-un cult politeist şi modul prin care a ajuns să fie venerat ca singurul zeu. Am vorbit şi de anumite alte aspecte ale bibliei pe care nu le voi menţiona, deoarece nu după mult timp, am căzut de acord că biblia este făcută de om şi nu are valoare de cuvânt direct al lui Dumnezeu aşa că o putem exclude din conversaţia noastră. A ajuns astfel la ideea mai curată că totuşi trebuie să fie ceva mai presus, ceva care a făcut toate astea. I-am spus că nu cred nici într-o astfel de ipoteză dar că e mai acceptabilă decât variantele ei dogmatice şi de-a dreptul penibile şi retrograde, cu menţiunea că această variantă să fie una deistă în care zeul nu se implică în viaţa oamenilor aspect cu care majoritatea credincioşilor nu pot fi de acord, ei fiind totuşi creştini. I-am explicat că nu ajută cu nimic să explici ceva complex cu ajutorul a ceva şi mai complex, mai ales cu ceva definit ca transcendent, supranatural. Dacă omul este natural, nu poate accesa acel supranatural şi deci nu poate să-l testeze ştiinţific moment în care m-a luat la rost că ce e şi cu ştiinţa asta? Aşa că i-am explicat ce e şi cu ştiinţa asta, ce este o teorie ştiinţifică şi cum trebuie ea să poată face preziceri. Revenind, am formulat o idee interesantă: cum de pot oamenii să accepte existenţa unei fiinţe supranaturale, necreate, infinite, şi cu toate atributele fantasmagorice atribuite de către religie dar le vine atât de greu să accepte ceva mult mai simplu: o apariţie a universului în mod întâmplător, extraordinar dar natural? În mod incredibil li se pare mult prea complex şi greu de imaginat apariţia unversului în mod natural. Cred că nu şi-au pus niciodată întrebări vis-a-vis de şi mai marea complexitate şi greu de imaginat supranatură a acelui dumnezeu.


Am observat în anumite momente că discuţia risca să o deranjeze prin agresivitatea ideilor aşa că ocazionalele întreruperi de către un telefon sau un client ajutau cu câte un respiro, discuţia reluându-se ulterior cu mai multă curiozitate şi bunăvoinţă decât tendinţa vag aprinsă de dinainte. 

A doua zi n-am mai deschis subiectul intenţionat. Întâmplarea face că Zergu şi-a ţinut promisiunea de a publica un articol aşa că eu citeam Sharia în România II - Presiuni ale suditilor asupra muftiului moderat când mi-a scăpat un "Incredibil!" care i-a trezit curiozitatea aşa că i-am citit o mare parte din articol după care discuţia a fost declarată din nou deschisă. 
I-am povestit despre evoluţie, despre dovezile fosile şi mai nou cele genetice ale înrudirii noastre cu cimpanzeii în primul rând. Şi-a manifestat nedumerirea vis-a-vis de această înrudire sub forma următoare: de ce trebuie să fim înrudiţi cu maimuţele şi de ce noi suntem atat de "evoluaţi". I-am explicat că toate speciile sunt la fel de evlouate, noi avem doar o capacitate craniană mai mare şi că da, aparent suntem foarte deosebiţi dar că de fapt suntem tot nişte primate în majoritatea timpului şi că această dezvoltare cerebrală a fost o întâmplare a interacţiunii dintre mutaţii genetice, mediu şi selecţie naturală, la homo a fost favorizată această dezvoltare în timp ce celelalte primate au rămas bine-merci în copaci şi că odată pornind pe acest traseu al selecţiei în sensul inteligenţei şansele să continuăm să devenim mai deştepţi erau mai mari decât să regresăm deoarece are evdente avantaje în supravieţuire. I-am povestit şi despre cromozomul în minus pe care îl au oamenii faţă de cimpanzei şi cum a ajuns să fie aşa, cum bine explică Ken Miller aici şi despre inserţiile retrovirale din ADN care arată înrudirea şi cum s-au separat primatele în diversele grupuri.


În cele din urmă am atins si aspectul abiogenezei şi a cercetărilor ce se fac în domeniu şi i-am dat să vadă acest video care i-a plăcut foarte mult pentru că era chimie pe care ea a studiat-o mult la şcoală. În momentul în care ne-am despărţit am avut surpriza! M-a rugat să-i mai trimit materiale de vizionat. Aşa am şi făcut: i-am trimis A History of God. Din cauză că scriu acest articol mai târziu, pot menţiona şi răspunsul său în care îmi scrie: Le-am vazut, sunt interesante .... dar tu stii ca pe mine nu ma conving .... :D (nu, nu ştiu de fapt) aşa că i-am trimis seria Growing Up in the Universe cu menţiunea că ce i-am trimis înainte nu era menit să îi demonstreze inexistenţa oricărei zeităţi ci doar a celui creştin şi că ateii nu fac prozelitism ci campanie pentru informare în domenii pe care biserica le trece sub tăcere. 
Că uneori oamenii mai devin atei în urma informării ştiinţifice nu e prozelitism ateist ci victorie intelectuală.


Explicând titlul articolului spun că a fost neaşteptat de receptivă şi doritoare de mai mult această persoană. Dacă devenea pe loc ateistă aş fi scris "cu rezultat miraculos". 

Parteneriat între stat şi biserică sau bine aţi venit în teocraţie!

"Legea prin care statul face primul pas către transferul serviciilor sociale în responsabilitatea Bisericii a fost adoptată marţi de parlament. Proiectul ce prevede posibilitatea ca unităţile de cult să îngrijească persoanele vârstnice fără adăpost şi copiii orfani, a fost adoptată cu largă majoritate: 254 de voturi "pentru" şi 7 "împotrivă". Legea, care mai are nevoie doar de promulgarea şefului statului pentru a fi aplicată face referire la programele pe care bisericile vor putea să le deruleze în teritoriu. Astfel, unităţile de cult vor putea să înfiinţeze azile pentru persoanele vârstnice care nu dispun de venituri şi să ofere asistenţă copiilor din familii monoparentale, sau ai căror părinţi sunt violenţi sau alcoolici. Printre beneficiarii legii se numără de asemenea şi copiii orfani, cei abandonaţi, precum şi copiii seropozitivi.

Totul va fi inclus în cadrul unui program a cărui finanţare va fi asigurată în proporţie de 80% de bugetul public, restul de 20% din cheltuieli urmând a fi suportate de biserică, donaţii, sau sponsorizări."

Legea este în contradicţie cu principiul competiţiei libere în furnizarea de servicii sociale, instituind practic un al doilea monopol, după cel al Statului, al unităţilor de cult, asupra furnizării de servicii de asistenţă socială finanţate în proporţie de 80% din bugetul de stat.

"O biserică se întreţine exclusiv din donaţii, fonduri care constituie ulterior bugete pentru anumite programe sociale”. 

Serios ?

"Prin legea asta statul dă 80% din cheltuielile pe care le face cu protecția socială, bisericilor, adică unor firme private pe care nu poate să le controleze. Iar România cheltuiește anual aproape 35% din bugetul de stat pe asistență socială."

"Prin chestia asta biserica le asigură locuri de muncă numeroșilor absolvenți cu care nu avea ce face (din păcate pentru ei nu există chiar atât de multe biserici, câți popi a produs Teologia în ultimii 20 de ani) și își rotunjește veniturile altfel cam afectate de criză, sub un pretext nobil și potrivit cu domeniul de activitate: caritatea."

În altă ordine de idei

"Biserica Catolica, prin Fundatia Caritas, a alocat mai multi bani programelor sociale (12,97 milioane de euro) decat Biserica Ortodoxa, prin Patriarhia Romana (10,6 milioane de euro).dar dacă o raportăm la procentele de credincioși (86% dintre români se declară ortodocși, și vreo 5-6% catolici) face de râs ortodoxia.. În condițiile în care numai pentru salariile clerului noi toți românii plătim 60 de milioane de euro pe an, actele de caritate de 24 de milioane de euro ale preoților „din donațiile credincioșilor” fac din această filantropie încă o gaură neagră a economiei."

Patriarhul României  are 1750 de euro salariu. Plătit de la buget.

2,5 milioane de euro (cam atât înseamnă cele 10 milioane de lei îngropate ieri de Guvern în zidurile catedralei) ca să nu mai menţionăm terenul.

Suma totală prevăzută în bugetul de stat pentru 2009 pentru construirea şi renovarea de biserici este de aproape 34 milioane euro fiind cea mai mare alocată cu acest scop din istoria bugetelor României. 

Am scris toate sumele în euro pentru coerenţă.

Deci pe lângă faptul că statul le plăteşte toate salariile (indiferent că ajung la popi sau nu) că le dă terenuri, că le repară bisericile şi le dă bani să faca biserici noi, timp în care se închid şcoli şi spitale, acum se doreşte să se dea 35% din bugetul de stat tot la biserică. De ce nu se pot da aceşti bani pentru aceste acţiuni la furnizori de asistenţă socială laici, care să aibe şi o pregătire corespunzătoare acestui domeniu. Cum poate un popă să ofere o îngrijire psihologică mai buna decât cineva care este pregătit în psihologia copilului sau in psihologie socială? Care este avantajul oferit de acest proiect atâta vreme cât tot statul sau cetăţenii vor plăti aceste servicii? Deoarece din ce se poate observa biserica este axată pe adunarea de averi, deci nu văd cum se poate împăca această tendinţă cu caritatea, dar este evident că nu este nevoie să se împace, biserica primind de la stat 80% şi din donaţii restul, nu va scoate un leu din vistierie, dimpotrivă, se prea poate ca acest proiect să le umple mai mult buzunarele. Nu zic că dacă biserica se autofinanţa complet şi mai făcea şi acte de caritate era mai bine d.p.d.v. al asistenţei oferite dar măcar nu era pe bani publici. 

Separarea dintre biserică şi stat este benefică şi pentru biserică şi pentru stat (într-o lume normală) . Altfel, statul poate abuza de biserică sau biserica poate abuza de stat. La noi este mai degrabă a doua variantă, dar totodată pare a fi un parteneriat aproape mafiot în care statul şi biserica abuzează de cetăţeni. Încalcă legile împreună şi fiind în cârdăşie nu se vor pedepsi reciproc. Problema este că statul ar trebui să fie laic, dar direcţionând către biserică fonduri sociale pentru ajutorarea oamenilor, practic încurajează prozelitismul pe care îl va face biserica prin aceste programe sociale, mai ales că majoritatea celor ce vor beneficia de aceste programe vor fi oameni cu probleme, vulnerabili. 

În ideea că biserica ar fi nevolincă, ceea ce nu este, acest proiect ar aservi biserica statului, va putea fi folosită în scopuri politice, statul va dicta ce să facă biserica, dar cum spuneam, este mult mai probabilă varianta opusă, că biserica va controla statul, sau că sunt pe picior de egalitate. Să fim serioşi, ar fi acceptat biserica acest parteneriat dacă nu avea ceva de câştigat sau dacă şi-ar pierde libertatea? 

„Parteneriatul” dintre Stat şi Biserică sau mituirea Bisericii în prag de alegeri

Se vede un trend aici în care biserica se infiltrează tot mai adânc în stat. 

Să sperăm că Băse nu va promulga această lege.
Vă invit să semnaţi petiţia în acest scop : link petiţie pentru retragerea proiectului de lege.

Rolul ateismului şi de ce contează

              Am spus că voi reveni cu un articol în care voi povesti de ce consider eu că nu este suficient să fi ateist ci trebuie să fi un ateist militant . Acest termen l-am auzit prima dată acum câţiva ani , ascultându-l la TED pe Richard Dawkins pe care de asemenea îl vedeam pentru prima dată . Mintea mea coroborează mai multe instanţe în care am dat peste asemenea idee . Citeam un  articol al lui LazyPawn în care spunea ca nu a devenit ateist, deoarece nu a fost niciodată îndoctrinat . Eu, pe de alta parte am fost îndoctrinată, dar, în momentul în care am abandonat religia, am devenit direct o ateistă militantă . Am dezbătut subiectul cu fiecare ocazie ce se ivea şi nu mi-am făcut niciodată scrupule că aş putea ofensa simţămintele fragile ale credinciosului care avea neşansa să accepte provocarea . Ţin să mentionez că la vremea respectivă nu deţineam nici 10% din informaţiile pe care le deţin astăzi vis-a-vis de subiect şi totuşi îmi era clar că îi puneam în dificultate pe adversari .

             That was then . Următorul pas logic a survenit recent când l-am cunoscut pe Cristopher Hitchens, la scurt timp realizând ca cea mai buna denumire pentru viziunea mea este de antiteistă . Totuşi pot spune că nu am devenit nici asta ci aşa am fost de la bun început , de fapt acesta a fost motivul pentru care am renunţat la credinţă si religie, percepţia pregnantă că este nu doar inutilă pentru mine, ci de-a dreptul nocivă, să nu mai menţionez misogină ( and that was personal ! ). O vreme am continuat să consider că poate pentru alţii este totuşi ceva bun . Nimic mai greşit . Este doar o aparenţă datorată unui cerc vicios care funcţionează asa : copilul este îndoctrinat (în principiu prin apel la sentimente şi la frică ) , el respingând orice opinie ce nu se potriveşte cu doctrina . Făcând asta, el ajunge să nu mai aibe nimic în afara religiei şi de aici rezultă această aparentă necesitate de religie, de credinţă, de dumnezeu . Religia te condiţionează să ai nevoie de religie şi îţi lasă impresia că orice altceva este diabolic, distructiv, înjositor, imoral . Considerând acest frame of mind implementat din copilărie, cum ne putem aştepta ca individul să-şi rişte sufletul etern de dragul unor plăceri efemere cum le numesc ei, dar în cadrul căror plăceri intră inclusiv gândirea critică, adevarurile reale ale lumii etc ? Nu ne putem aştepta ! 

              Această nocivitate a devenit tot mai evidentă pentru mine în ultimii ani . Am impresia că "noul ateism", care nu se manifestă la noi ca în occident, a declanşat ceva chiar şi în societatea Română . Ar putea fi o explicaţie pentru tranziţia de la cum se făcea religie acum 8-19 ani când am fost eu în şcoală , fără manuale (articol cu exemple din aceste manuale), cu poveşti din biblie şi ceva rugăciuni, crezul etc. şi ce se întâmplă în ziua de azi . În acest moment, nu mă mai gândesc că daca mi-aş lăsa copilul la orele de religie ar exista riscul să aibe nişte întrebări sau poate chiar să creadă că lucruri ca potopul, Eva făcută din coastă  etc, ar fi adevărate (se stie că copii nu prea fac diferenţa dintre fapt şi ficţiune şi nu au nici cunoştinţe de biologie ) ci să fie de-a dreptul traumatizat . Se pune un accent enorm pe cele mai dure , imorale , agresive, înspăimântătoare aspecte ale religiei, probabil pentru a-i speria în aşa hal pe săracii copii încât să nu mai existe nici o şansă că aceştia să rişte să păţească acele lucruri teribile, punându-le la îndoială . 

           It gets worse . Nu e suficient că nu se predau lucruri importante ca evoluţionismul care în mintea majorităţii este "doar o teorie" , pe aceştia îi invit să se informeze ce înseamnă o "teorie" în limbaj ştiinţific, şi o alungă pentru nu explică ceva ce nici măcar nu are sens pentru ea şi pe care nici nu şi-a propus să explice: inceputul vieţii, cu care se ocupa de fapt abiogeneza , dar nu se respectă nimic din legislaţia acestei ţări . Prin constituţie avem dreptul de a nu fi obligaţi sa facem parte dintr-o religie, dar în legislaţie nu există separarea dintre biserică şi stat ci doar protecţia bisericii faţă de stat, nu şi a statului faţă de biserică, astfel, biserica are voie să dicteze ce să se predea în şcoli, dar statul nu are voie să dicteze nimic bisericii . Pentru mai multe detalii despre această intruziune vă invit să citiţi aici . 

              Deci cum se respectă dreptul la conştiinţă în momentul în care pentru a face orele de religie la şcoală nu trebuie să optezi pentru asta, ci copii sunt înscrişi by default, trebuie sa opt out daca nu vrei să facă ? În cadrul orelor de religie, copii pot fi duşi la biserică unde sunt îndemnaţi să pupe diferite obiecte de cult (cruci, icoane) care nu sunt dezinfectate, şi pe care le pupă toată lumea, de la copii inocenţi până la ultimul tuberculos care speră într-o vindecare miraculoasă . E mai rău decât dacă i-ar pune să lingă mânerele din tramvaie, măcar  acelea sunt atinse doar de mâini .

            La această imaterie se dau şi note !  de obicei mari, deci cei ce participă sunt avantajaţi la medie . Performanţele şcolare aduc o anumită segregare între elevi care este inevitabilă, dar religia aduce o segregare morală între elevi care poate să dea naştere la violenţe mult mai pregnante decat segregarea pe bază intelectuală . În timp ce invidia pe colegul inteligent, studios, tocilar care are note mari, poate da naştere la agresiune, aceasta este bazată pe invidie, care poate la un moment dat impulsiona agresorul să se străduiasca mai mult la învăţat, violenţa stârnită de orientarea religioasă porneşte din frică fiind astfel mult mai periculoasă . Şi nu exagerez când spun frică, aceasta fiind indusă cu ajutorul bau-baului de diavol, iad, pedepse care sunt ascociate mai mult sau mai puţin explicit cu : alte culte, secte, religii, ateism , din care concepte ireconciliabile poate să rezulte o atmosferă volatilă foarte periculoasă . 

             Unii ar putea argumenta că s-ar îndoctrina copiii cu evoluţionism , dar asta e ca şi cum ai spune că sunt îndoctrinaţi cu geografie, sau cu matematică . Da, la toate materiile li se cere să înveţe lucruri prestabilite, diferenţa este că nici una din acele materii nu îi ameninţă şi nu se prezintă pe sine ca adevăr suprem , pe lângă asta aceste materii au îndrăzneala să prezinte dovezi pentru ceea ce susţin, şi orice din conţinutul lor poate fi testat şi coroborat cu alte date . În religie se pare că există "privilegiaţi" care au ceva organ extra cu care pot simţii prezenţa divină, deci pe lângă că se bazează pe experienţele lor personale, acestea nu pot fi duplicate de oricine, nu oricine poate avea aceste experienţe, oricât de mult ar încerca , poate cu ajutorul unor halucinogene . Glumeam cu organul extra, dar se pare că există ceva predispoziţie spre anumite senzaţii mistice corelate cu o anumită activitate în lobul temporal . 

             Mai sunt multe motive pentru care este important ca ateiştii să "take a stand" . Regresul ştiinţific adus de luarea în considerare a opiniilor bisericii şi îndobitocirea progresivă a populaţiei . Plata preoţilor şi ridicarea de biserici din bani publici care ar putea să se folosească la dotarea spitalelor sau la îmbunătăţirea condiţiilor în orice sector social care oferă un serviciu real . Libertatea conştiinţei, libertatea de exprimare (şi nu exagerez, vezi lege anti-blasfemie ), you name it, they want to control it (vezi dark age ) . 

                  De aceea consider că ateismul contează, deoarece are o viziune asupra lumii  neconstrânsă de o frică iratională . Are deschidere, judecă lucrurile dacă sunt bune sau nu după criterii obiective, nu după dogme depăşite .    Nu am obiceiul să tratez subiectele exhaustiv, e bine ca oamenii să fie curioşi şi să cerceteze mai departe . 

              Get going !