Oamenii credincioşi suferă când se atentează la credinţa lor, motiv pentru care reactionează emoţional sau violent. Pentru ei credinţa este un sprijin, aş spune eu, o cârjă de care se folosesc când le este greu, când se simt singuri, le ajută să creadă că au un suport, cu atât mai mult unul divin. Asta nu inseamnă că se mint că cred ci ei chiar cred.
Aceasta este o obişnuinţă cât şi o dependenţă. Ani de zile au trăit cu această iluzie, creierul lor este obişnuit cu o anumită circuitare la fel ca şi creierul unui fumător sau a unui dependent de anumite droguri. Viziunea lor despre lume şi viaţă fost modificată în aşa fel încât de multe ori nu mai are nici o legătură cu realitatea.
Să luăm de pildă ideea că "totul va fi bine". Ea porneşte din această iluzie că cineva are grijă de ei şi că nu va lăsa lucrurile să se agreveze prea mult sau dincolo de limita suportabilităţii, de unde şi zicala "dumnezeu nu-ţi dă mai mult decât poţi duce" şi ştim că aceasta s-a dovedit de nenumărate ori falsă. Dimpotrivă, lucrurile ar putea să se agreveze la extrem sau nu dar asta depinde doar de circumstanţe şi de deciziile pe care le iau cei implicaţi, care în cazul celor credincioşi pot fi inexistente deoarece ei aşteaptă să le rezolve zeul problemele deci au mai multe şanse ca în cazul lor problemele să se agraveze.
Am fost întrebată că de ce vreau să iau credinţa omului când de multe ori aceasta îi este ultimul sprijin? Am fost în aceeaşi răsuflare întrebată că ce rău mi-a făcut mie, cum m-a afectat pe mine religia?
Religia, prin faptul că nu ia în considerare realitatea, prin faptul că înlocuieşte ceea ce este real cu ceva ireal, prin faptul că oferă explicaţii supranaturale unor lucruri perfect naturale, deformează percepţia asupra lumii, asupra vieţii, asupra motivelor pentru care se întâmplă anumite lucruri. Oferă non-explicaţii, oferă minciuni.
Să mă adresez şi primei întrebări, nu ţin neapărat să iau credinţa cuiva deşi sunt de părere că i-ar putea fi mai bine fără ea, dar consider că dacă această credinţă nu ar fi fost instalată de la bun început, omul nu ar mai fi avut nevoie de ea. Ar fi găsit alte mijloace reale de a face faţă unor greutăţi, ar fi găsit explicaţii reale pentru ceea ce se întâmplă. Dacă oamenii şi-ar ţine credinţa pentru ei, m-aş simţi obligată să-i ajut să scape de ea doar în cazul în care le-ar face mai mult rău decât bine, ceea ce deşi e în majoritatea cazurilor, de cele mai multe ori nu sunt conştienţi de asta.
Problema majoră este alta: multi dintre ei consideră ca fiind corect şi insistă ca toată lumea, de când este copil să înveţe să umble în cârje, să nu ştie cum este să mergi normal, ca un om sănătos. Asta fie pentru că ar fi bine să te înveţi de mic cu cârja pentru că-ţi va prinde bine la bătrâneţe când nu mai poţi umbla pe propriile picioare, fie pentru că ei văd pe toată lumea ca fiind oloagă şi necesitând din start cârja. Se prea poate să fie amândouă motivele concomitent. Înclin spre varianta din urmă deoarece se potriveşte foarte bine cu cealaltă asumpţie eronată: păcatul originar de care, zic ei, se fac vinovaţi şi nou-născuţii pentru simplul fapt că fac parte din această specie.
Deci, din cauză că ei sunt dependenţi de credinţă, nu îşi pot imagina că poţi trăi bine fără ea şi luându-se după îndemnul altor dependenţi antici, consideră că e obligatoriu să fim toţi dependenţi. Cine nu e dependent e suspect, ca unul care nu se injectează în casa unor consumatori şi distribuitori de droguri. Sau poate că îşi dau şi ei seama că nu le este bine cu credinţa asta dar din cauză că au fost convinşi că vor fi pedepsiţi dacă renunţă la ea, nu suportă să vadă că alţii sunt liberi, că alţii nu trebuie să se supună unor edicte absurde. Totodată mulţi nu suportă ideea că necredincioşii pot fi foarte morali şi îi suspctează şi acuză că ar fi imorali deoarece, gândesc ei, ce îi opreşte de la a fi imorali? Dar despre asta voi scrie cu altă ocazie.
"ca unul care nu se injectează în casa unor consumatori şi distribuitori de droguri." - De cele mai multe ori dealer-ii şi traficanţii de droguri nu sunt şi ei înşişi dependenţi sau, cel mult, se droghează ocazional. Cu excepţiile de rigoare, desigur.
RăspundețiȘtergereAceiaşi chestie consider că e valabilă şi la drogul religiei: De cele mai multe ori popii sunt ei înşişi conştienţi că marea parte a "cârjei" aşa cum o numeşti tu este cvasi-inutilă. Cu excepţiile de rigoare gen Pîrvu, Boca, etc.
Stiu Lucian, dar e ca si pe vremea inchizitiei cand evreii si musulmanii erau pusi sa manance carne de porc pentru a atesta convertirea la crestinism, consumul drogului arata ca esti de-al lor, nu e neaparat sa fii dependent dar daca refuzi, ceva pute :) Pana la urma si acest consum ocazional (de religie) manifestat de unii atei este facut pentru a nu crea suspiciuni si a nu fi exclusi din grupul social, mult mai important decat religia in sine.
RăspundețiȘtergereNou-născuţii Nu se fac vinovaţi de păcatul originar
RăspundețiȘtergereBiblia ne invata ca oamenii trebuie sa fie nascuti din nou pentru a putea fi mantuiti, Ioan 3:3-7, “Drept raspuns, Isus i-a zis: „Adevarat, adevarat iti spun ca, daca un om nu se naste din nou, nu poate vedea Imparatia lui Dumnezeu.” Nicodim I-a zis: „Cum se poate naste un om batran? Poate el sa intre a doua oara în pantecele maicii sale si se se nasca?” Isus i-a raspuns: „Adevarat, adevarat iti spun ca, daca nu se naste cineva din apa si din Duh, nu poate sa intre în Imparatia lui Dumnezeu. Ce este nascut din carne este carne, si ce este nascut din Duh este duh. Nu te mira ca ti-am zis: „Trebuie sa va nasteti din nou.”
Fapte 2:38: “Pocaiti-va, le-a zis Petru, si fiecare din voi sa fie botezat in Numele lui Isus Hristos, spre iertarea pacatelor voastre; apoi veti primi darul Sfantului Duh.”
Galateni 3:27: “Caci toti cati ati fost botezati in Cristos, v-ati imbracat cu Cristos”.
Romani 10:17: “Astfel, credinta vine in urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvantul lui Hristos.”
Crezand in Isus, Fiul lui Dumnezeu.
Ioan 8:24: “De aceea v-am spus ca veti muri in pacatele voastre; caci, daca nu credeti ca Eu sunt, veti muri in pacatele voastre.”
Pocaindu-ne de pacatele noastre.
Luca 13:3: “Eu va spun: nu; ci, daca nu va pocaiti, toti veti pieri la fel.”
Marturisind credinta in Isus Cristos.
Romani 10:10: “Caci prin credinta din inima se capata neprihanirea, si prin marturisirea cu gura se ajunge la mantuire,”
Fiind botezati.
Fapte 2:38: “Pocaiti-va”, le-a zis Petru, “si fiecare din voi sa fie botezat in Numele lui Isus Hristos, spre iertarea pacatelor voastre; apoi veti primi darul Sfantului Duh.”
Daca ne supunem poruncilor lui Dumnezeu putem fi increzatori ca vom fi cu Domnul pe vesnicie!
Dacă nou-născuţii nu suferă de păcatul originar de ce dacă mor înainte să fie botezaţi nu merg în rai?
RăspundețiȘtergereÎn citatul dat de tine, aparent se vorbeşte despre păcate acumulate de oameni prin propriile acţiuni de care dacă nu scapă prin botez nu vor avea viaţă eternă, ei trebuind să creadă în Cristos şi alte lucruri de care un bebeluş nu este capabil. Nu mi se pare că ce ai compus tu acolo are legătură cu păcatul originar (spun "compus" deoarece văd că ba scrie Cristos, ba scrie Hristos). Acolo se vorbeşte de păcate în timp ce un bebeluş nu are păcate comise de el însuşi deci ar trebui să fie considerat pur. Totuşi nu este, este considerat murdar si vrednic de iad pentru că o femeie coastă a mâncat dintr-un măr.
Acest citat mi se pare mai potrivit pentru păcatul originar:
Epistola lui Pavel către Romani 5:12: “De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit.”
Şi cum spuneam - la fel cum creştinii consideră bebeluşii murdari şi păcătoşi, la fel consideră pe oameni ologi şi incapabili să trăiască fără tătucul divin.
Un lucru vreau sa stiu, de unde ai copiat articolul ? Pare prea bine gandit si scris pentru a fi un articol oarecare de pe un blog oarecare. Mai degraba l-as vedea publicat intr-o carte de specialitate. Oricum daca nu l-ai copiat te-ai inspirat de undeva, ai citit tu niste carti ceva. Daca nu ma insel parca vad niste influente din Freud pe-acolo.
RăspundețiȘtergereRazboinucule, clar, daca nu l-am copiat, in mod sigur m-am "inspirat". De ce? Pentru ca tie nu-ti vine sa crezi ca eu, cineva pe care tu nu-l cunosti, ar putea scrie din propriul cap asa ceva, si pe un blog oarecare, desi pentru mine nu e un blog oarecare, fiind al meu. Am citit cate ceva din Freud acum vreo 10 ani si da, as putea spune ca tot ce am citit si gandit in ani de zile pot fi considerate "surse de inspiratie" dar ma indoiesc ca in sensul in care te-ai referit tu. Cand mi-am inceput blogul, oricare ar fi fost scopul, in mod cert nu a fost sa-mi uimesc cititorii cu articole plagiate.
RăspundețiȘtergereHai, ca nu stiu daca sa ma simt flatata sau ofensata de comentariul tau asa ca ma voi simti contrariata.
Pai, daca l-ai citit pe Freud inseamna ca ideile nu-ti apartin chiar in totalitate. Asta am vrut sa spun, prin faptul ca ai avut o sursa de inspiratie :)
RăspundețiȘtergereOricum, ideea era ca scrii foarte bine si iti expui ideile foarte concis si logic. Altii (ca mine) bat campii 10 pagini si nu spun mai nimic.
Motivul pentru care te-am intrebat daca ai copiat articolul e ca am vazut foarte multi bloggeri care traduc articole scrise de altii si le pun pe blog ca si cum ar fi ale lor. Imi cer scuze ca te-am banuit de plagiat.
RăspundețiȘtergereEsti haios. Arata-mi tu omul ale carui idei au fost exclusiv ale lui si care nu s-au bazat pe ideile predecesorilor. Eu daca traduc un articol, ceea ce nu am facut pana acum, mentionez sursa, asa e frumos. Cand sunt acuzata de plagiat, e evident, iar cand sunt acuzata de a ma fi inspirat, eu pot intelege aceasta inspiratie doar la modul constient, adica eu sa fiu constienta ca am citit ceva care mi-a dat niste idei sau din care am preluat niste idei si le-am dezvoltat. Cuvantul inspiratie are mai multe intelesuri iar tu l-ai folosit in sensul de a prelua constient ceva, altfel cum arata sa acuzi pe cineva ca inconstient a invatat ceva din sutele de carti citite :)) Cat despre Freud, ma indoiesc ca Omul cu sobolani, Omul cu lupi, Micul Hans sau cazul acela de isterie la o fata are vreo tangenta evidenta cu subiectul abordat de mine. Pe vremea cand citeam Freud nu ma pasiona religia in acest mod asa ca nu am citit scrierile sale cu acest subiect. Nici nu cred ca erau la biblioteca.
RăspundețiȘtergereIn rest, multumesc pentru apreciere, incerc si eu sa fac ce fac, cat de bine pot. Nici n-am mai scris deoarece sunt foarte ocupata si ca sa fiu la fel de concisa si logica am nevoie de concentrare si liniste continua. :)